Afirmam și cu alte prilejuri despre moarte că este singurul lucru cert din această lume, și cu toate acestea tot nu te poți împăca cu ea, indiferent cum, când și la cine vine. În dimineața lui 21 septembrie 2017 ea a mai sărăcit lumea fotbalului nostru, trimițându-l, sperăm în niște locuri mult mai bune, pe cel care a fost Gabriel Simionov.
Chiar dacă a avut o carieră destul de scurtă la nivelul primului eșalon, a fost la un moment dat un jucător de perspectivă, fiind selecționat în reprezentativa U23, iar la Politehnica Iași a alcătuit o linie de mijloc redutabilă alături de doi monștri sacri ai fotbalului de pe Copou, Mihai Romilă și Vasile Simionaș.
Provenit din cartierul Bucureștii Noi, unde a locuit toată viața, și-a făcut ucenicia fotbalistică la Rapid, acolo însă jucând numai la nivel de copii și juniori. Intrarea sa în prim-planul fotbalului s-a datorat unei întâmplări fericite pentru el. Cei de la Politehnica Iași veniseră în București pentru a-l transfera pe Eduard Liviu Bartales, care juca la Rapid. Acesta însă a declinat oferta, dar le-a recomandat celor de la Politehnica pe fostul său prieten cu care copilărise în Bucureștii Noi, Gabriel Simionov, care era la Laromet.
Ca să nu se întoarcă cu mâna goală, ieșenii l-au ascultat și l-au transferat pe Gabi. Și n-aveau să regrete. Chiar dacă a făcut un salt de două eșaloane, s-a integrat foarte bine, devenind repede titular, legendarul antrenor Ilie Oană văzând în el omul ideal de a sta în fața fundașilor spre a distruge din fașă acțiunile ofensive adverse. Această ascensiune însă i-a fost stopată brusc de o întâmplare absurdă; după un antrenament juca tenis cu piciorul la dublu alături de amintiții Romilă, Simionaș și extrema Costea. Tocmai atunci trecea pe-acolo antrenorul Leonida Antohi, care interzisese tenisul cu piciorul de teama accidentărilor.
Văzându-i, acesta l-a apostrofat doar de el, pentru că ceilalți erau vedetele echipei. Această atitudine l-a iritat pe tânărul mijlocaș de-atunci, care i-a răspuns nu tocmai potrivit, ceea ce avea să îl facă indezirabil pe mai departe pentru Politehnica Iași. Încet-încet, traseul carierei a început să o ia la vale, transferându-se la echipe de „B”, chiar de „C”. A mai avut o tentativă de prim-eșalon la Progresul-Vulcan, însă într-o perioadă în care pentru echipa din Cotroceni începuse un declin. Gândindu-se la viitor, Simionov a acceptat oferta celor de la IUPS Chitila care l-au ajutat să facă școala profesională. Așa că la echipa ilfoveană și-a petrecut cea mai mare parte a finalului de carieră, fiindu-i „om-orchestră”, jucător, căpitan, antrenor.
După 1996 a ieșit complet din lumea fotbalului, angajându-se la Remiza de Pompieri Coresi de la Casa Presei Libere. De doi ani se pensionase și se dedicase marii sale pasiuni, pescuitul. Acolo, ceas rău, avea să-și găsească sfârșitul. Înțepat de o insectă, a intrat în șoc anafilactic, nemaiputând fi resuscitat.
Dumnezeu să-l odihnească!
Carte de vizită Gabriel SIMIONOV Născut: 27.01.1955 (București) Decedat: 21.09.2017 Post: mijlocaș defensiv Debut în Divizia A: 17.08.1974, Politehnica Iași – Sp.Stud. 1-0 1973-74: Laromet București (Div.C) 1974-75: Politehnica Iași (Div.A) 23 1 1975-76: Politehnica Iași (Div.A) 23 0 1976-77: Politehnica Iași (Div.A) 2 0 1977-78: CFR Pașcani (Div.B) 1978-79: Constructorul Iași (Div.B) 1979-80: Constructorul Iași (Div.C) 1980-81: Constructorul Iași (Div.C) 1981-82: Progresul-Vulcan Buc. (Div.A) 26 3 1982-83: Progresul-Vulcan Buc. (Div.B) 1983-84: Progresul-Vulcan Buc. (Div.B) 1984-85: Unirea Slobozia (Div.C) 1985-86: Unirea Slobozia (Div.C) 1986-87: IUPS Chitila (Div.C) 1987-88: IUPS Chitila (Div.C) 1988-89: IUPS Chitila (Div.C) 1989-90: IUPS Chitila (Div.C) 1990-91: IUPS Chitila (Div.C) 1991-92: IEM-UTREC București (Div.C) 1992-93: Electromagnetica București (Div.D) 1993-94: Electromagnetica București (Div.D) 1994-95: AS Coresi București (Div.D) 1995-96: AS Coresi București (Div.D) Total Div.A: 74 jocuri, 4 goluri
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER